Asigurari Reasigurari

 Nu ezitati sa apelati cu incredere la site-ul Licitatii Juridice sau la partenerii nostri Casa de avocatura Coltuc, avocat@coltuc.ro, 0745150894.

Pentru a înţelege mai bine esenţa reasigurării, se impune o delimitare a acestei activităţi de cea de asigurări directe.

In primul rând, un asigurător (companie de asigurări) poate încheia un contract de asigurare cu o persoană fizică sau persoană juridică (în calitate de asigurat), în timp ce un contract de reasigurare se încheie numai între persoane juridice.

In al doilea rând, subiectul unei asigurări poate fi o proprietate, viaţa sau starea de sănătate a unei persoane sau un profit expuse pierderilor sau avariilor pe care le poate suporta asiguratul în afara activităţii întreprinse de el însuşi sau de agenţii sau funcţionarii săi, reasigurătorul este indirect interesat în pierderile suportate de asiguratul original. Subiectul asigurat este parte a răspunderii contractuale pe care reasiguratul a acceptat-o conform poliţei de asigurare semnată de el în contractul iniţial.

In al treilea rând, nu toate contractele de asigurare sunt supuse principiului indemnizării (compensării, despăgubirii), cu excepţia poliţelor de viaţă, accidente şi boală, în timp ce toate contractele de reasigurare, inclusiv cele pentru reasigurări de viaţă sunt contracte de despăgubire, fiind limitate la plăţile făcute de reasigurat conform asigurărilor la care a subscris. In practică, cele mai multe reasigurări prevăd numai compensaţii parţiale, reasiguratul suportând el însuşi o parte a oricărei pierderi¹.

In al patrulea rând, contractul de asigurare îmbracă forma unei poliţe de asigurare, în timp ce contractul de reasigurare îmbracă forme diferite în funcţie de tipul reasigurării, rareori apărând în forma unei poliţe de reasigurare (doar uneori, la reasigurarea facultativă, în special de incendiu).

In al cincilea rând, în timp ce aproape toate asigurările directe (cu excepţia celor maritime şi de aviaţie) sunt în principal interne, reasigurarea este prin natura sa o activitate internaţională. Contractele tipice, clasice de asigurări directe sunt încheiate între două părţi rezidente în aceeaşi ţară. Cea mai mare parte a activităţii de reasigurare se desfăşoară în afara frontierelor, pe pieţele internaţionale.

De reuşita afacerilor de reasigurări depinde orice activitate, iar reuşita asigurărilor, la rândul lor, depinde de oameni, de personalitatea lor, de pregătirea profesională şi de experienţa pe care o au.

Mulţi consideră reasigurarea ca o valoarea adăugată, dar fără reasigurare, multe categorii de asigurări nu ar putea avea loc, asigurătorii fiind astfel lipsiţi de protecţia pe care o oferă reasigurarea. Pe de altă parte, este necesară mobilizarea întregii capacităţi de asigurare la nivel internaţional pentru a oferi protecţie împotriva riscurilor foarte mari în transporturi şi industrie, precum şi pentru pierderile deosebit de mari determinate de catastrofele naturale. Fără reasigurări chiar stabilitatea economică internaţională ar putea fi compromisă.

Reasigurarea are ca scop satisfacerea multor nevoi ale asigurătorului direct, îndeplinind astfel o serie de funcţii şi anume:

1. Protejează asigurătorii direcţi de pierderile determinate de producerea riscurilor ce pot pune în pericol solvabilitatea lor. Reasigurarea face posibilă creşterea capacităţii asigurătorului de a primi mai multe riscuri decât ar fi altfel capabil să accepte. Aşadar, el îşi poate reduce obligaţia faţă de asigurat trecând excesul de expunere la risc asupra reasigurătorului (prin ceea ce se numeşte “dispersia riscului”).

O daună de proporţii mari care ar putea duce la insolvabilitatea companiei de asigurări este distribuită asupra unui număr mai mare de reasigurători, în funcţie de proporţia în care fiecare dintre ei s-a angajat iniţial. De exemplu, unele ţări, în mare parte dintre cele slab dezvoltate, sunt în mod particular expuse riscurilor naturale (cutremure, inundaţii, uragane, secete, etc) care pot produce mari pagube întregii economii naţionale şi populaţiei. Prin reasigurare apare posibilitatea ca asigurătorii interni să transfere o parte din pierderi asupra reasigurătorilor internaţionali. Reasigurarea înzestrează astfel pe asigurătorii direcţi cu capacitatea complementară de a accepta riscuri mai mari, aceştia putând reţine pe contul lor numai partea de risc pe care o pot suporta fără a le afecta substanţial situaţia financiară.

2. Ajută asigurătorul să obţină un anumit grad de stabilitate a ratei pierderilor prin dispersarea pierderilor mai mari pe o perioadă mai îndelungată (de obicei, câţiva ani) prin contractele de protecţie contra catastrofelor (catastrophe reinsurance coverages);

3. Se realizează o dispersie mare a riscurilor şi prin practica reciprocităţii prin care asigurătorii primari îşi plasează contractul de reasigurare pe o bază reciprocă, unul altuia, în aşa fel încât, compania cedentă va oferi o parte dintr-un contract al său unui reasigurător capabil să-i ofere altul în schimb. In acest fel, fiecare reasigurător îşi măreşte numărul de riscuri pe care le asigură;

4. Creşte flexibilitatea asigurătorului privind dimensiunile şi tipurile de riscuri, precum şi volumul activităţii pe care acesta le poate subscrie;

5. Sprijină finanţarea operaţiunilor de asigurări pentru compania cedentă, făcând posibil în acelaşi timp ca aceasta să-şi poată creşte volumul activităţii mai rapid decât ar putea fără o creştere corespunzătoare a capitalului de bază;

6. Permite societăţii cedente să se retragă dintr-o categorie de afaceri sau o zonă geografică pentru o anumită perioadă de timp prin cedarea integrală a riscului (riscurilor) în reasigurare;

7. Permite companiei cedente să intre rapid într-o categorie de afaceri sau o nouă zonă geografică prin înfiinţarea unei reprezentanţe şi dezvoltarea unui anumit volum al afacerilor sau prin negocierea şi preluarea unor contracte de reasigurare de la companiile ce acţionează deja în acea categorie sau zonă;

8. Oferă posibilitatea companiilor cedente de a obţine o gamă largă de servicii de la marile companii de reasigurări şi de la unii brokeri de reasigurări care au o experienţă mondială în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor. Ele pot, de asemenea, beneficia şi de consultanţă în administrarea afacerilor, în stabilirea daunelor, în procedurile de plată şi, evident, în domeniul pregătirii personalului pentru acest gen de activităţi.

Multitudinea şi caracterul penetrant al funcţiilor reasigurării arătate mai sus atestă rolul extraordinar de important al acesteia în creşterea încrederii în afaceri a agenţilor economici, în reducerea numărului şi amplorii falimentelor, în sporirea stabilităţii proceselor economice, în general în asigurarea unui plus de fluiditate şi dinamism în derularea relaţiilor economice internaţionale.